A délkeleti határterület a Bánát és Erdély / Spaţii frontaliere în sudestul imperiului – Banatul şi Transilvania (V.)
A Bánát (ném., rom., szerb Banat) és Erdély (ném. Siebenbürgen, rom. Ardeal/Transilvania) a kora újkori felfogásban Kelet és Nyugat érintkezési vonalát jelentik. Egyik területnek sem az egyes végvárak, hanem a földrajzi elhelyezkedés – mindkettő a Duna vonalán és a Kárpátok vonulatain belül fekszik – kölcsönzi a védőfal (antemurale) és a határkerítés attribútumokat. Peremterületeiket a 18. század közepén kelet felé kitáguló osztrák katonai határhoz csatolták.
A központi település, Temesvár (ném. Temeswar, rom. Timişoara) körül elhelyezkedő régió 1718-ban az oszmán fennhatóság (1552–1716) alól császári birtokba került. A Habsburgok és az oszmánok összecsapásai szempontjából stratégiai fontosságú tartomány a 17. század végétől számos török háború színtere volt, ezzel pedig szilárd térbeli részévé vált a háborús események észlelésének.
A Temesi Bánát politikai, gazdasági és migrációs szempontból kísérleti területté vált. A közvélemény tudatában a Bánát egymásba mosódó, változó térként vonult be. A 19. századig mocsarak, ingoványos területek és a Duna, ill. a Tisza mentén húzódó, kiterjedt árterek határozták meg a régió térképeken megjelenő képét. Annak a régiónak a kartográfiai ábrázolását, amely fokozatosan a monarchia éléstárává avanzsált.
A császár és a szultán összecsapásaiban Erdély oszmán függőségben álló (1526–1688/91) önálló fejedelemséggé fejlődött. A rendi állam politikai önállóságának fenntartása, amelyre a Habsburgok Magyarország királyaiként támasztottak igényt, a Habsburg–oszmán erőviszonyok állandó kiegyensúlyozását követelte meg. Az önálló államiságra irányuló törekvések már korán az instabil határokkal rendelkező ütközőállamra vonták a térképkészítők figyelmét. A közvélemény szemében a rendi nemzet és a náció fogalmai az eredetet és az etnokonfesszionális hovatartozást kezdték el jelenteni. A három rendi nemzetből – a (magyar) nemességből, a székelyekből és a szászokból – a térképi ábrázolásban már négy vagy öt náció lett. A terület térbeli megjelenítése a diverzitásra, a különbözőségre irányul.
Banatul (germ./sârb Banat, ung. Bánát, Bánság) şi Transilvania (germ.Siebenbürgen, ung. Erdély) constituie în percepţia epocii moderne timpurii linia de contact între Orient şi Occdent. Nu atât cetăţile cât poziţia geografică a ambelor regiuni, situate una pe linia Dunării, cealaltă în interiorul arcului carpatic, le conferea atributele unui zid de apărare („antemurale“) ţi a unui gard de frontieră.Ţinuturile lor periferice au fost integrate Graniţei Militare Ausriece, care de la mijlocul veacului al XVIII-lea s-a extins înspre răsărit.
Ocupată de otomani în 1552, regiunea cu locul central Timişoara (germ. Temeswar) Timişoara) a ajuns sub stăpânire imperială în anul 1716/18. Importantă din punct strategic, ea a fost începând cu sfârşitul veacului al XVII-lea teatru de operaţii în toate războaiele antiotmane cu participare habsburgică şi ca atare un element constant în percepţia mediatică a mersului războiului.
Banatul Timişoarei a devenit un câmp experimental sub aspect politic, militar şi migraţional. În percepţia publică regiunea era asociată cu un spaţiu „fluent“. Mlaştini, mocirle şi întinse suprafeţe inundabile dealungul Tisei şi Dunării au definit până în veacul al XIX-lea imaginea cartografică a provinciei, care treptat devenise „grânarul monarhiei“.
În confruntările dintre împărat şi sultan Transilvania s-a dezvoltat într-un principat autonom sub suzeranitate otomană (1526–1688/91). Meţinerea entităţii politico-teritoriale a statului celor trei naţiuni-stări politice, asupra căruia Habsburgii aveau pretenţii în calitatea lor de regi ai Ungariei, a necesitat o permanentă politică de echilibru faţă de Curtea de la Viena şi Poarta Otomană. Tendinţele de constituire a unei statalităţi proprii au atras de timpuriu atenţia cartografilor asupra statului tampon cu graniţe instabile la apus. În percepţia cartografică conceptele de „naţiune ca stare politică“ şi „naţiune“ în sensul de origine şi aparteneţă etnoconfesională. Numărul celor trei naţiuni politice – nobilimea (ungară), secuii şi saşii –se extinde în reprezentările cartografice la patru sau chiar cinci “naţiuni”. În reprezentările spaţiale ţara se defineşte prin diversitate.
Lippa városa és vára
Oraşul şi cetatea Lipova
Giovanni Morando Visconti, 1691
szabadkézi rajz / desen
Tartományi Központi Levéltár, Karlsruhe
Arhiva de Stat a Landului Baden-Württemberg, Generallandesarchiv Karlsruhe
Temesvár és környéke
Timişoara şi împrejurimile sale
Ismeretlen szerző / Autor necunoscut, 1696
szabadkézi rajz / desen
Tartományi Központi Levéltár, Karlsruhe
Arhiva de Stat a Landului Baden-Württemberg, Generallandesarchiv Karlsruhe
Temesvár, a Habsburg Bánát provincia fővárosa
Timişoara, reşedinţa provinciei habsburgice Banat
Matthias Seutter, [1717/20]
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Mathias Beer magángyűjteménye, Tübingen
Colecţia privată dr. Mathias Beer
A Bánát térképe
Banatul Timişoarei
Johann Sax - Johann Christoph Winkler
1765 után / după 1765
rézmetszet / gravură în cupru
Dunai Sváb Történelem és Országismeret Intézet, Tübingen
Institutul de Istorie şi Studii Regionale a Şvabilor Dunăreni, Tübingen
A Bánát
Banatul
Jakob Barzelini, 1788
rézmetszet / gravură în cupru
Dunai Sváb Történelem és Országismeret Intézet, Tübingen
Institutul de Istorie şi Studii Regionale a Şvabilor Dunăreni, Tübingen
Erdély
Transilvania
Vincenzo Maria Coronelli, 1696
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Ovidiu Şandor magángyűjteménye, Temesvár
colecţia privată dr. Ovidiu Şandor, Timişoara
Az Erdélyi Fejedelemség új térképe
Harta nouă a Principatului Transilvaniei
Cornelis II Danckerts, [1696 után] / [dupü 1696]
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Mathias Beer magángyűjteménye, Tübingen
colecţia privată dr. Mathias Beer, Tübingen
Az Erdélyi Fejedelemség és a területén élő öt nemzet
Principatul Transilvaniei şi cele cinci naţiuni ale sale
Nicolas de Fer - Herman van Loon, 1705
rézmetszet / gravură în cupru
Dunai Sváb Történelem és Országismeret Intézet, Tübingen
Institutul de Istorie şi Studii Regionale a Şvabilor Dunăreni
Erdélyi városok
Oraşe din Transilvania
Giovanni Morando Visconti, 1699
rézmetszet / gravură în cupru
Hadtörténeti Múzeum, Budapest
Földrajz játékos formában
Hărţi mentale ca jocuri geografice
Casimir Freschot
[1680 körül, táblajáték] / [ca. 1680, joc pe eşichier]
rézmetszet / gravură în cupru
Pieter I Mortier
[1710 körül, kártyajáték] / [ca. 1710, joc de cărţi]
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Ovidiu Şandor magángyűjteménye, Temesvár
colecţia dr. Ovidiu Şandor, Timişoara
Az Erdélyi Fejedelemség öt nemzetével
Principatul Transilvania şi cele „cinci naţiuni“ ale sale
Johann Baptist Homann,[1715 után] / [înainte 1718]
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Mathias Beer magángyűjteménye, Tübingen
colecţia dr. Mathias Beer, Tübingen
Erdély és a szomszédos területek
Transilvania şi regiunile sale învecinate
Carl Schütz / Franz Müller, 1788
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Ovidiu Şandor magángyűjteménye, Temesvár
colecţia privată dr. Ovidiu Şandor, Timişoara
Az Erdélyi Nagyfejedelemség (I.)
Marele Principat al Transilvaniei (I.)
Az Erdélyi Nagyfejedelemség (II.)
Marele Principat al Transilvaniei (II.)
Karl Joseph Kipferling, 1803
rézmetszet / gravură în cupru
Dr. Mathias Beer magángyűjteménye, Tübingen
colecţia privată dr. Mathias Beer, Tübingen
2019-04-23